14.10.2011

3

Nu stiu sa-mi numar ani cei pierduti
In ochii tai insangerati, dar stiu ca-s multi
Cum nu vad rost sa fi avut vreodata
Visurile prin care, de mine, te lasai purtata

............................................................

Prin valuri sparte in plina dimineata
Paseam voios pe cioburile de gheata
Eram necopt si cald ca ideea neinceputa
Cu ochii cautand stingheri nestiutul inca

Palate din noroi si galaxii finite
Imi bucurau povestile timid citite
Zeul lumina, isi arata magia unei mangaieri
Daruind necontenit ale copilariei placeri

Contur e mult oricand a spune clar
Ca intr-un vis nu-ti poti indadui un dar
Si cuvintele-s povesti neintelese
Cand totul e imaginea unei alte povete

.......................................................

Erai un tablou viu in umbra unei stele
Rasarita, tu, din umbrele mele
Umil privirea ridicam sa-ti compun
Un poem din nestiinta si fum

.....................................................

A fost usor sa-mi creasca aripi
Si gandurile sa-mi construisca spini
Cum nu era corect sa zbor
Asa nu era clar ca-s muritor

"Fara nici un sens" devine noul gand
Cautand nimcul cu-n foc plapand
Zbier ca vreau sa cunosc al omeniri rost
Fara sa deschid gura si fara vre-un cost

Din cupa ma imbat cu lichide inerte
Tot mai avid de pasit prin cai drepte
Si lumina inca are o doza de placut
Pana sa-mi caldesc si ultimul scut

..................................................

Curgi nestingerit deschizand rani neintelese
Imi maschezi nevrutul prin cuvinte alese
Eu ma las prada infinitului ce tu-l oferi
Si vad cum plutim pe-o saltea de nuferi

...........................................................

Aerul participa voios la fiecare gest
Presand implinirea al bratelor arest
Si timpul uita sa-si prelungeasca mersu
Plutind nestingheriti prin tot universu

Adierea brizei ne compunea dorinte
Eu culegeam razele inocentului dinainte
Compunand culorea gandurilor tale fragile
Scrise si nescrise, neinteles, in zeci de file

Ziua de maine era o povara de impliniri
Furandu-ti pe furis, al ochilor sclipiri
Care necontenit cautau un absolut
Doar in doi, un vesnic revolut

.....................................................

Aripile-mi devin neputincioase, sunt absent
Sub greutatea realului polivalent
Si universul se darmana-n data
E banala poveste despre a unui baiat si-o fata



.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu