Magia memoriei

Azi, cand o fi azi, m-am hotarat sa ma las prada apatiei. Nu vreau sa mai gandesc, nu vreau sa ma mai fortez sa fac ceva, nu vreau sa ma mai uit intr-o directie anume, las totul sa vina de la sine. Ca o fi de rau, ca o fi de bine, las totul sa vina de la sine.
Creierul este cel mai mare dusman in momentul de fata, el imi aminteste ca am luat decizii gresite, el imi fute clipele cu similitudini. El asa isi face treaba, el functioneaza cum a fost programat sa functioneze si nu intelege ca acum ar fi un moment bun sa functioneze anapoda. Este momentul cand trebuie sa-si reduca functiile pana ajung origoflen. Vreau doar sa merg, sa articulez 2 litere si eventual sa mi se scoale pula, ca asta tot creierul o controleaza.
Cand te uiti in ochii mei sa vezi numai intuneric, sa-ti citesti sfarsitul in profunzimea abisului, sa te ingrozesti de decandenta spirituala in care ma aflu, sa te sperii de cat de zombi pot sa fiu cand te privesc.
Chiar nu. E doar un vis frumos. Asta e magia memoriei, asta e diferenta dintre om si animal.
Magia memoriei face diferenta dintre zambet si abis. Felicitari pentru zambet
Si cum toate au un sfarsit fericit , declar ca am reusit sa scriu un post in care totul e inversat si eu sunt doar un privitor neutru la tot ce se intampla in creierasul meu.
Hai ca ma fut in ele de sentimente si trec la o doza de nemurire a sufletului.
Through the sorrow all through our splendour
Don't take offence at my innuendo