Ciclic

2 martie 2010 dimineata.
Ca in fiecare dimineata am cafeaua si tigarile, o gura de cafea 2-3 fumuri de tigara si pot considera ca intru cu capu inainte intr-o noua zi de viata. Nu ca totul nu sar repeta zilnic, dar totusi e o noua zi. Simnt ca azi e ziua cea mare in care voi face exact ce am facut si ieri, dar azi va fi ridicat la rangul de ciclicitate cu asteptari. Nu pot spune ca e iluzie, e doar sentiment, e setimentul unui nou inceput, pur si simplu azi va fi mai mult ca ieri. Programul e izbitor de asemanatort cu cel de ieri. Secundele se succde intr-o maniera haotica la prima vedere ca la final le voi gasi o ordine perfecta.
Printre cafea, tigari si blog am vazut o stire la tv despre un barbat omorat acum 30 de ani si descoperit abia acum. Pana acum nimic iesit din comun, ce ma impresionat este ca totul a fost descoperit datorita unei scrisori trimise la politie, nu se stie cine a trimis-o. In consecinta cineva a avut mustrari de consecinta SAU simtea ca a facut ceva maret si nu a fost bagat in seama? Eu merge varianta a doua. De ce? Mustrarile de consstinta sunt puternice la inceput, cu timpul se inhiba si ajungi chiar sa uiti complet, totul capata alura de vis neclar. Dar propria inutilitate se adanceste zi de zi, devine un gol interior care te apasam, te sufoca, iti mananca creieri iti distruge fiecare clipa de relaxare si toate astea pe fondul unei minciuni pentru ca tu stii ca ai facut ceva maret, dar doar tu stii, ai nevoie sa te uiti in oglinda si sa-ti confirmi ca asta-i chipul care a infaptuit un lcuru important, ai nevoie sa vezi privirile semenilor care sa-ti confirme ca esti mai presusu decat ei. Ai nevoie de un soc care sa-ti faca sangele sa circule mai rapid. Oare asa o fi???
Acum inchei blogul si ma intorc la viata roz de zi cu zi.